Oamenii nu sunt tulburaţi de lucruri ci de felul in care le privesc. Epictet
Psihoterapia cognitiv-comportamentalǎ a aparut in secolul XX şi s-a dezvoltat pe baza studiilor fundamentate de Aaron Beck şi Albert Ellis.
Cogniţie inseamna a crede, a gandi şi astfel, terapia cognitivă poate fi consideratӑ a fi “tratamentul gândurilor” sau mai precis tratamentul stărilor mentale negative prin amplificarea unei credinţe profunde în aspectele şi valorile pozitive.
Terapiile cognitiv-comportamentale reprezintă o îmbinare a tehnicilor cognitive cu cele comportamentale. Este o varianta psihoterapeutică caracterizată prin eficienţă, spectru de aplicabilitate larg şi validare relativ rapidă a rezultatelor.
Curentul central in acest tip de terapie constǎ in premisa cӑ schimbarea gandurilor disfuncţionale sau cu conţinut negativ duce implicit la schimbӑri in spectrul emoţional şi comportamental.
Obiectivele terapiei sunt de a identifica cogniţiile (gandurile) iraţionale şi de a le combate prin argumentare logică, asociatǎ unor exerciţii comportamentale.
Terapia cognitiv-comportamentală este folositoare nu numai pe timpul duratei şedinţelor de terapie dar şi după terminarea acestora, pentru că oferӑ clientului o nouӑ modalitate de a rӑspunde la stimuli exteriori, productivӑşi eficientӑ.
Printre indicaţiile psihoterapiei cognitiv-comportamentale amintim: tulburările de stress şi cele anxioase, somatoforme, disociative, de adaptare si relaţionare, disfuncţiile sexuale, tulburǎrile de personalitate, tulburǎrile de comportament alimentar, abuzul şi dependenţa de substanţe psiho-active, tulburǎrile afectului (depresia). Eficacitatea acestui tip de terapie a fost citatǎşi in tratamentul suportiv al unor afecţiuni sau stӑri fiziologice, cum ar fi sindromul colonului iritabil, sindromul de obosealǎ cronicǎ, fibromialgia, hipertensiunea arterialǎ, depresia post-infarct de miocard, tulburǎri ale somnului la varstnic, tulburǎri legate de instalarea menopauzei, cancer, diabet, dismenoree, migrenǎşi alte sindroame asociate cu durerea cronicǎ. Terapia se poate dovedi utilǎşi in probleme legate de stimǎ de sine, dezvoltare personalӑşi creşterea toleranţei la stress şi emoţii.
Modul de lucru presupune alianţa terapeuticǎ dintre terapeut şi client, bazatǎ pe incredere şi onestitate şi centratǎ pe obiectivele acestuia din urmӑ. De asemenea, acest tip de terapie implicǎ in mod frecvent teme pe care clientul trebuie sӑ le pregateascǎ intre şedinţe. Terapia cognitiv-comportamentalǎ foloseste diverse instrumente de lucru: chestionare, inventare de ganduri şi activitǎţi, scale de evaluare, screening şi diagnostic. Fiecare sesiune este caracterizatǎ de existenţa unei agende specifice, nǎscute dintr-un demers terapeutic sistematic, riguros şi profund.
Durata procesului terapeutic este de asemenea o caracteristicǎ individualǎ – de regulǎ, in acest tip de terapie numӑrul total de şedinţe necesare este cuprins intre 5 şi 20. In general, terapia cognitiv-comportamentalǎ este o formǎ de terapie scurtǎ , centratǎ pe “aici” şi “acum”.
Frecvenţa şedintelor de terapie depinde de la caz la caz; in general o şedinţǎ sӑptӑmanalǎ este suficientǎ pentru majoritatea clienţilor. In unele cazuri se poate incepe cu o frecvenţǎ mai mare, urmand ca mai apoi sedinţele sǎ fie ceva mai rare (in faza de intreţinere sau finalǎ a procesului terapeutic).
Sesiunile sunt in intregime confidenţiale, cu foarte rare excepţii (ameninţare imediatӑ sau iminentǎ la adresa vieţii subiectului sau la adresa vieţii altei persoane, riscul imediat de abuz asupra unei persoane vulnerabile – copil, adult in incapacitatea fizicӑ sau mentalǎ de a-şi exprima voinţa).