Onco-nutritie

Pe măsură ce mortalitatea prin boli infecțioase a scăzut în lume, cancerul a devenit o cauză principală de deces, situat acum pe locul al doilea dupa bolile cardiovasculare. Estimările Institutului Național al Cancerului din SUA arată că până la 35% din decesele prin cancer ar putea fi legate de alimentație și de stilul de viață.
Legătura dintre nutriție și cancer reprezintă un subiect de mare interes, atât in cercurile medicale cât și în rândurile publicului larg.
Pe de o parte sunt cercetate și dezbătute legăturile între nutriție și geneza/progresia bolii oncologice (latura etiologică sau adjuvantă), iar pe de altă parte multiple eforturi sunt îndreptate către potențiale efecte curative sau suportive ale diverșilor nutrienți.
Mass-media prezintă zilnic știri care leagă un nutrient sau altul de boala oncologică, cu implicații în geneza sau agravarea acesteia, sau, dimpotrivă, in frânarea evoluției sau chiar în vindecarea maladiei. Intrucât cancerul a devenit în zilele noastre o boală extrem de frecventă (prin creșterea incidenței pe de o parte și prin progresele diagnostice pe de altă parte, împreună cu creșterea duratei de supraviețuire a bolnavilor), relația acestuia cu dieta continuă să rămână un subiect de mare actualitate.
In mediul medical academic, subiectul este de asemenea în continuă dezvoltare. Dovezile acumulate până acum, cu o singură excepție*, sunt departe de a fi clare. Rezultatele studiilor publicate arată, în cel mai bun caz, asocieri între diverși factori nutriționali și cancer, legăturile de cauzalitate clare intârziind să apară. Acest fenomen se datoreaza în parte fie concentrării pe anumiți nutrienți sau alimente (în consecința simplificând exagerat complexitatea dietelor și a comportamentelor alimentare) fie ne-luând în considerare aspecte precum durata, doza și momentul expunerii, pe fondul variabilității extrem de mari a statusului nutrițional în diverse populații.
Concomitent, realizăm că determinismul multifactorial al cancerului este încă un factor de variabilitate care nu face face lucrurile mai simple, ci dimpotrivă.
Comportamentul alimentar al omului modern suferă o continuă schimbare care îl depărteaza din ce în ce mai mult de modelul alimentar ancestral. Ca parte integrantă a stilului de viața, comportamentul alimentar de tip „vestic” predispune din ce în ce mai frecvent la obezitate de grade variate. Se poate observa o corelație între vârsta medie de depistare a cancerului (aproximativ 65 de ani) și perioada din viață când adulții ating un maxim al indicelui de masă corporală (IMC). In același timp, se observă o asociere între unele tipuri de cancer la adult și obezitate, aici amintind neoplaziile de colon, tiroidă, rinichi, sân, endometru, esofag și căi biliare.
Asocieri între nutriție și cancer
Studiile publicate până în prezent arată o asociere între cancerul de esofag și stomac și indicele de masă corporală ridicat, conținutul crescut de grăsimi din dieta, consumul de alimente fierbinți, picante, conservate, afumate, sărate, dieta săracă în legume și fructe și consumul cronic de alcool (în special de băuturi distilate).
Cancerul de colon și de rect a fost asociat in mod frecvent cu consumul de carne rosie procesata, dieta bogată în proteine și lipide de origine animală, zahăr rafinat și dulciuri, consumul cronic de alcool și obezitatea, în special de tip abdominal.
Au fost observate asocieri între neoplaziile de pancreas și obezitate, în special cu cea de tip abdominal. Astfel, pentru unele neoplazii, circumferința abdominală s-a dovedit a fi un indicator cu valoare predictivă mai mare decât indicele de masă corporală, iar obezitatea de tip central pare a fi responsabilă de un risc crescut de cancer cu localizare colonică.
Cancerul de sân, ovar și endometru a fost observat în asociere cu excesul alimentar de proteine și de grăsimi alimentare saturate, indicele de masă corporală ridicat, dieta bogată în zahăr și alcool.
Neoplaziile prostatei au fost raportate mai frecvent în asociere cu aportul alimentar crescut de calciu din produse lactate, dieta bogată în carne roșie și grăsimi animale, conținutul crescut de lipide în dietă și obezitatea.
S-a emis ipoteza că lipidele alimentare ar putea fi elementul comun in oncogeneză, dar rolul lor se suprapune cu alte caracteristici ale stilului de viața occidental, făcând legatura cauzală greu de demonstrat.
Analize detaliate în mari studii populaționale de tip prospectiv au infirmat rolul cert al grăsimilor alimentare în geneza cancerului. Au apărut însă noi date care sugerează că o balanță energetică pozitivă (exces energetic) exprimată prin menarha la vârste din ce in ce mai mici și excesul ponderal la adult ar putea fi una dintre cauzele cancerului de colon la ambele sexe și de sferă genitală la femeie.
Legături de cauzalitate între dietă și cancer
Legăturile clare de cauzalitate între dietă și cancer încă rămân a fi analizate. Cu excepția legăturii demonstrate* între carnea roșie procesată (sărată, marinată, afumată, maturată, fermentată, etc) și cancerul de colon și de rect prin analiza a 800 de studii observaționale care plasează aceste produse în grupul întâi de carcinogeni (împreună cu fumatul, alcoolul și azbestul), în momentul de față nu există alte date clare.
Nutriția în timpul tratamentului bolii oncologice
Nutriția pacientului cu boală oncologică reprezintă un subiect vast și deosebit de important, întrucât starea de nutriție este în strânsă legatură cu durata de supraviețuire, atât în prezența tratamentului oncologic alopat, cât și în absența lui, la pacienții care optează doar pentru medicina alternativă.
Cancerul poate modifica comportamentul alimentar al bolnavului și metabolismul nutrienților. Pe de altă parte, tratamentul oncologic interferă cu nutriția pacientului. Nu în ultimul rând, nutriția bolnavului influențează modalitățile terapeutice, speranța de viată și chiar evoluția bolii.
Aflarea diagnosticului de boală oncologică reprezintă un șoc pentru pacient și familia acestuia. Subit, universul bolnavului se schimbă în mod radical, acesta fiind confruntat pe de o parte cu opțiunile terapeutice sau cu lipsa lor, pe de altă parte cu o potențială reducere a duratei de viață și in mod cert a calității acesteia. Pacienții și familiile caută informații din surse diverse, pentru a crește sansele de vindecare sau pentru a prelungi supraviețuirea. Aceste informații acoperă întotdeauna și latura nutriționala a existenței bolnavului.
Sursele de informație sunt reprezentate de către profesioniștii in domeniu (medici cu diverse specializări, nutriționisti, dieteticieni), media, așa-ziși tămăduitori, practicanți ai medicinei complementare și alternative, internet. Cantitatea de informație existentă este colosală, iar capacitatea de discriminare si alehere a pacientului sau a familiei, aflați în plin sindrom de șoc traumatic acut este limitată. Ca urmare, alegerile făcute în schimbarea stilului de viață și a laturii nutriționale a acestuia pot fi extrem de diverse, unele cu efecte îndoielnice și unele extrem de costisitoare din punct de vedere financiar. Unele dintre alegeri modifică profund dieta pacienților, fără efecte benefice certe, expunându-i la potențiale complicații.
Dupa momentul diagnostic, nutriția pacientului oncologic ar trebui să respecte câteva direcții generale, cu particularități în funcție de preferințele alimentare, toleranta individuală, patologia asociată și co-morbidități, stadiul bolii și modalitațile terapeutice în curs. In general dieta pacientului oncologic ar trebui să respecte principiile generale ale unei diete „sănătoase”: să fie variată, mesele sa fie dese și mici, să conțină legume și fructe proaspete, să conțină toate principiile nutritive (glucide, proteine, lipide, vitamine și minerale) în proporții adecvate și care să asigure un bilanț energetic corespunzător.
Nutriția este întotdeauna un component esențial al stilului de viață, care ar trebui să mențina un nivel al activității fizice la o intensitate și frecvență adecvatepacientului.
Tratamentul standard al neoplaziilor poate include chimioterapia, radioterapia, intervențiile chirurgicale, imunoterapia, tratamente hormonale și combinații între acestea. Suportul nutritional este diferit in functie de tipul/stadiul tratamentului si este profund individualizat.

Lasă un comentariu